Vorbim aceeasi limba. Limba clocotita care ne duce spre o alta pereche de buze, spre un alt drum decat cel pe care mergem de obicei, care ne duce in prapastie sau la cea mai minunata petrecere in doi pe un covor de nisip.
Ducem dupa noi in fiecare zi 5 litri de cuvinte si cu greu reusim sa folosim 5 grame din ele. Suntem atat de lenesi incat spre final o sa ajungem la dializa pentru ca rinichii nostrii dorm in sandale.
Ne’am obisnuit prost de’a ne limita la cuvintele din varfurile degetelor. Ne intepam cu un ac si dam curs unui „buna ziua”sau „buna seara” sau unui „te iubesc” de dragul de a ne mai colora mintile reciproc pentru a creea vise si imagini care nu necesita prea multa varsare de sange.
Au existat cu siguranta momente in care fugeai intr’o disperare totala sa dai iama in frigiderele spitalelor pentru a lua pe nevazute pungi de sange corespunzatoare grupei tale sanguine cu scopul de a convinge pe cineva ca poti mai mult sau ca sentimentele tale sunt sincere si pure. Ca sangele tau nu este patat cu gudron si nicotina si tranchilizante de cai sau purtator de vreo boala incurabila. Cateodata a fost in zadar, cateodata a meritat efortul si a inceput sa’ti placa sa te strecori noaptea pe furis dupa provizii lichide.
Totul depinde de grupa sanguina pe care o ai. Uneori este necesar sa arunci de pe varful buzelor o singura picatura si ai toata lumea la picioare iar alteori este nevoie sa faci adevarate masacre ca sa reusesti sa’ti convingi asistenta. In al doilea caz ai fost chiar nevoit sa iti faci cadou venele in toata splendoarea lor, legate cu fundita rosie si cu carotida drept cireasa de pe tort.
Ca de fiecare data este vorba doar de calea pe care vrei sa o apuci.
In cazul in care ti se pare ca viitorul ti se infunda si ramai in pana de idei,ia cu incredere o aspirina care are rol de anticoagulant si situatia este salvata de la sine. 
