Focusam bucataria in toata splendoarea ei, in toiul noptii. Dam un ochi rapid si generic pentru ca vrem defapt sa gasim un singur obiect. O cana.
Dar nu o cana oarecare, ci una roz.
O cana de marimea une halbe in care se adaposteste doar laptele cald,cacao cu lapte , apa plata si suc natural de portocale. Asta la prima vedere.
La o privire in detaliu, folosindu’ ne de zoom’ ul total, descoperim amprentele unor bauturi ametitoare in combinatii fascinante, multicolore si multilateral dezvoltate. Dezvoltate nu abilitatile bauturilor, nu, dezvoltate abilitatile tale de balerina innascuta dupa cateva ” cani roz” si abilitatile lui de ninja aplicate pe diverse persoane sau obiecte care ii ies in cale dupa tot atatea “cani roz”.
Sa trecem peste privirea in detaliu si sa ne intoarcem in bucataria noastra care s’ a marcat cu un stegulet drept centru pamantului. Acolo ne intoacem deasemenea asupra canii care imi trezeste destule controverse in seara asta.
Intra in peisaj in inima noptii, un copil mic, sa tot aiba 5 ani, care se intinde lacom spre cana goala si o baga sub jetul de apa rece sa o trezeasca din somnul in care cazuse, uitand total de indeletnicirile ei. Tinand cana la gura cu ambele maini, tu il privesti din capatul celalalt al incaperii si iti poti inchipui ca in acea cana roz isi poate fi facut loc absolut orice. Poate ca este soda si copilul va muri, sau ca acolo este tuica si copilul va tusi si va plange pana la epuizare.
Daca disecam imaginea si mai mult si ne concentram putin, observam ca pe cana ceea inocenta sunt creionati niste ursuleti simpatici, albi care te privesc zambitori.
Lasam copilul sa’ si potoleasca setea cu apa de la robinet, venita direct din izvorul care traverseaza vreo crapatura prin pamant, pe langa orasul tau. Se pune inapoi in patul lui, cuminte , la fel ca si pana acum 7 minute si asteptam schimbul 2.
Schimbul acesta se arata ca o umbra care vine destul de calma si de sigura pe drumul ei spre bucatarie.
Cu ochii inchisi, aproape teleghidata se arunca o mana spre aceeasi cana roz. Mana de data aceasta este una mult mai mare decat precedenta, si cu o dexteritate mai bine conturata. Apuca cana cea nevinovata si arunca in ea niste sampanie cu spuma exact cat sa te faca sa astepti lichidul cu sufletul la gura. O bea cu sete si pune cana jos, la locul ei, ca si cand nimic nu s’ ar fi intamplat.
In momentul atingerii fundului canii de blatul dulapului,observam niste schimbari facute pe tabloul care orneaza cana. Ursuletii care nu demult pareau zambitori si simpatici incep sa ia forme adulte care se poarta ca atare transformand peisajul intr’ unul total neortodox care trebuie tinut departe de ochii neexperimentati inca de mai devreme. Fara sa vrea, atacati fiind de bulele sampaniei , incep sa ia forme care indeamna la imperechere intr’un mod obscen. Mana de mai devreme a plecat cu aceste amprente pornografice pe buricele degetelor,care vor mangaia tamplele lui 5 min mai tarziu,si’ l voi trezi , fara sa inteleaga de ce, si vor lega un adevarat consiliu de familie.
Prin acea forma care o distinge prin numele de cana , se plimba o sumedenie de amintiri, de sentimente,de aiureli, de dorinte, de pofte, fara ca persoanele profitoare care o uzeaza sa inteleaga de ce sau sa’ i intereseze ce s’ a aflat in ea cu 10 min inainte de pogorarea propriilor pofte in ea.
O stapanesc, o spala,o poseda, o jicnesc si apoi o pun la loc cuminte printre alte cani roz,care probail au alte intrebuintari pe care nici mintea nu le gandeste si nici gandul nu le ghiceste.
