Toti,noi toti,oamenii,suntem facuti din acelasi aluat.
Multa faina si multa apa…simpli de altfel.Ne umflam repede si ne desumflam la fel de repede. Putini sunt cei la care se adauga drojdie si sunt lasati la “dospit”.
Suntem frumosi la inceput dar iluzia este efemera.Desi pare un pleonasm nu este.Intr’un final cu totii mucegaim si sfarsim drept hrana pentru porumbei sau la cosul de gunoi.Cele ajunse la porumbei sunt niste paini norocoase pentru ca au posibilitatea de a”si mai continua viata si dupa moarte.
O cana este facuta pentru a se plimba prin mai multe maini.
Toate canile pleaca din aceleasi rafturi.Cu toate ca noi le luam pentru a fi numai ale noastre vine o vreme cand primim in casa musafiri iar ei isi vor potoli setea din ele sub privirile noastre disperate.
Portelanurile sunt impartite in 2 categorii mari si late: de duzina si fine.
Cele de duzina sfarsesc prin a fi fericite in mizeria lor sadisfacand persoane mediocre care’si potolesc setea aruncand il ele bauturi ieftine.
Cele fine vor fi rasfatate multa vreme cu licori magice care vor trezi sentimente contradictorii sau naluci ale trecutului,dar nu vor fi niciodata fericite pentru ca vor fi nevoite sa urmeze o conduita stricta.
Intrebare: care pe care ar trebui sa fie invidioase?
Cu cata sfintenie ar trebui pastrata o cana? Nu vei simti niciodata nevoia sa I’o imprumuti unei vecine sau unui vecin care are nevoie de zahar,cafea sau chiar ulei?
Cat de tare trebuie sa fie portelanul ca sa nu cedeze in timp?Cat de dur si de nesimtit? Cu ce trebuie sa ornam un portelan fin ca sa nu il bage nimeni in seama si sa nu traim cu spaima ca’I va face cu ochiul vreunui musafir?
Cana isi va recunoaste stapanul numai in momentul in care se va izbi de gresie si va sfarsi in zeci si sute de cioburi,pentru ca va muri din mana lui,a stapanului care a venerat’o si a profitat de ea din plin.Fiecare cana moare din mana celui care trebuie.Cred ca asta este sfarsitul suprem.
Se spune ca daca iubesti pe cineva trebuie sa’I dai drumul. I’am dat drumul pe gresie dar nu s’a spart.
Suntem niste paini.
Din apa si faina.
De unde curge spre noi apa?
Din cani…
