Parfumuri printre bibelouri.

Dorinta carnala se alatura unei imortalizari dure(si aici ma refer la material) gen “pescarul” sau “balerina”. Cu totii le’am vazut si am crescut cu ele.
Totusi de ce trebuie sa fie mereu unele langa altele? Sticlele cu forme futuriste in care se afla licori magice din cauza carora te dezbraci fara sa’ti dai seama sfarsesc mereu langa pescarul plictisit de pestele pe care il are in undita de 30 de ani sau langa balerina a carei fusta a ramas in aer de la ultima pirueta. De ce?
Probabil ca sa ne aduca aminte ce fericiti eram cand ne faceam corturi din scaune si paturi in sufrageria bunicii…Am inlocuit balerina cu un Iphone la care ne uitam ca la o icoana si pescarul cu un VAIO auriu…
Sau poate ca sa nu uitam niciodata de unde am plecat…multi o fac iar cand parfumul e prea puternic undita iti strapunge inima si iti ia ultima suflare fara sa te intrebe daca suferi sau daca te doare.
Am fost sus…am ajuns undeva la mijloc…nebunia este un mod de exprimare artistica…daca nu stii ce sa faci cu ea ajungi o balerina prafuita cu amintiri vii pe care nu le poti exprima pentru ca nu mai ai suflare.
Pescarul se presupune a fi un om calm,desi ii joaca ochii in cap cu aceeasi viteza cu care scrie mesaje pe telefonul sau mobil. Oare nu s’a plictisit de acelasi peste? Cred ca ar da orice sa se ridice si sa se arunce in apa,sa fie si el un peste.Liber.Pe val.
Si parfumurile si bibelourile sunt ascultatoare.N’ai sa le vezi niciodata fugindu’ti din raft, dar ai sa te vezi pe tine fugind dupa ele.Fugind dupa dorinte si amintiri.Multe amintiri.Multe dorinte.
Probabil intr’o zi vei dori sa fi o simpla balerina.E mai bine asa.In modul acesta sigur vei ajunge langa un parfum bun care iti va colora viata.
Probail…
Eu nu mai cred nimic…in schimb am gasit un
PARFUM BUN.