Despre viitor…

Despre viitor poti spune multe dar nu poti fi sigur de nimic.
Anul 1993. Banca a doua cu loc la geam.
„copii , cum credeti voi ca va fi anul 2000?”
Atunci clar venea „sfarsitul lumii”. Masinile erau inlocuite cu nave spatiale, hainele cu costume de latex, mancarea cu conserve si menajerele cu roboti.
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Oricum ideile s’au schimbat mult. A venit anul 2000 si tot ne mai plimbam cu metroul, taxiul, tramvaiul si alte mijloace de transport ca cele de atunci doar putin imbunatatite.
Nu am murit si nici nu purtam costume de latex, pe strada, poate doar in particular, si atunci nu toti.
Vroiam de fapt sa vorbesc cu tine. Sa’ti spun ca te cunosc din viitor si ca intamplarile cu tine imi sunt arhi cunoscute. Paradoxal vorbind iti anticipez fiecare miscare facuta in trecut. Nu esti ceva nou sub soare. Esti la fel de obisnuit ca navele spatiale pe care le asteptam cu sufletul la gura in anul 2000. Nu au venit…tu ai aparut totusi.
Te’am primit cu bratele deschise ca tu mai apoi sa fugi miseleste in timp ce eu dormeam cu o perna in brate. Ai reusit sa ma surprinzi in cel mai urat mod posibil. As putea sa’ti multumesc pentru asta si sa fac o lista intreaga cu toate lucrurile ce mi s’au intamplat luand drept exemplu lista bunei mele prietene (L).
Mai stii ce te’am intrebat aseara,nu? Cat crezi ca o sa dureze?
Iti spun eu…vreo 2 luni ca sa treci cu bine peste Craciun si Revelion. Poate o sa intri in prelungiri pentru ca primavara toti suntem usor bulversati, apoi vine Pastele si, deh, trebuie sa’ti faci datoria de „iepuras”, iar la vara…surpriza…nu va mai rezista pentru nu esti facut sa stai la loc calduros cand afara sunt 40 de grade la umbra.
Ma gandeam la un moment dat foarte serios sa’ti fac cadou la vara un iglu. Sa te protejeze de razele arzatoare care iti iau mintile si te arunca in apa marii iar tu mic fiind te las purtat de val ca un nebun. Vezi poate ajungi in alte tari si nu mai stii drumul spre tarmul copilariei pierdute printre asternuturi la varsta 13 ani.
„Sunt trecutul,prezentul si viitorul tau!! Adica pe scurt: ma’ta!! „.
Ti’e dor de mine pentru ca am simtul umorului dezvoltat, pentru ca sunt parsiva,perversa, rea, dulce, iti plac ochii mei pentru ca’ti aduc aminte de scoica care i’ai facut’o cadou unei necunoscute,scoica despre care auzi si acum de la Suceava, si lista ar putea continua.
Simti lipsa rasetelor mele pe care le auzeai in timp ce eu dormeam, simti lipsa disparitilor misterioase a nucilor, a ciocolatii si a patului facut dimineata.
Orice lipsa de orice fel poate fi inlocuita. Nu te panica. Viitorul suna bine precum sunetul marii pe care il auzi in scoici.
Poti trai fara mine iar eu promit ca am sa’mi beau cafeaua linistita dimineata fara sa ma gandesc ca mi’ai adus’o candva la pat.
Pot sa rad si fara sa te fac pe tine sa fii cu gura pana la urechi. Pot sa ma imbrac si fara sa ma gandesc daca iti place sau nu. Pot sa mananc ciocolata si fara sa iti diminuez proviziile din cutie. Pot sa ma trezesc dimineata si fara sa ma suni tu sa’mi spui ca vi „acasa”. Surpinzator functionez in parametri normali si fara ca tu sa’mi modifici traiectoria la drum de seara.
Prezenta mea in lumina reflectoarelor de pe scena ta se termina aici irevocabil. Am sa fac o placaciune si am sa multumesc publicului pentru ca a avut rabdarea sa ma vizioneze si am sa o iau incet si sigur spre zona din spatele cortinei. Nu am sa te astept la usa din dos si nici cu un taxi in fata casei.
A trai singur nu inseamna a fi singuratic.
Eu am sa fiu tot aici, pe acelasi scaun in acelsi bloc, pe aceeasi strada in acelasi oras dar cu idei diferite si cu creierul spalat.
Nu’mi amintesc de tine. Daca ma vezi pe strada trage’ma te rog de maneca si prezinta’te pentru ca daca mi te pui in fata asteptand sa’ti zambesc s’ar putea sa te trezesti cu o geanta’n cap.
Nu este o nota de adio. Este o nota de „bine ai venit in lumea mea clar incetosata”.