Ma ridic spre tine asemenea firelor de par la intampinarea primejdiei.
Ma ridic din apa mea care imi inconjoara simturile.
Ma ridic din apa in care plutesc dezorientate sute de petale de flori moarte si ratuste galbene.
Simt cu apa imi mangaie fiecare miscare, cum muschii se mobilizeaza ca sa poata sustine greutatea petalelor si a amintirilor lor, cum ratustele se dau la o parte fara sa stie de ce fac loc pe langa mine.
Ies din coconul meu de larva ca sa prind aripi cu tine.
O data iesita de acolo nu am sa ma mai pot intoarce pentru ca o picatura de apa oricat de mica ar fi ea ma va duce spre disparitie totala.
Tu ce ai alege in locul meu?
Sa fi un fluture cu existenta efemera sau o smochina inconjurata de caldura,fauna si flora?
Mi’e teama ca va veni cineva la un moment dat si va lua dopul de pe gaura de scurgere a cazii si ma voi scurge cu totul pe milioanele de tevi…
Mai bine imi iau o barca…o unflu si ma pun pe ea. Mi’o umplu cu provizii si stau asa cu lumina stinsa sa nu stie nimeni ca m’am inchis in baie.
Cand simti ca ti se face dor de mine vino si aprinde o lumanare parfumata in fata usii altarului meu iar eu voi stii ca esti acolo si te gandesti la mine.
M’am incuiat aici asa ca nu vei putea sa ajungi la mine,in schimb iti voi trimite cate o petala pe sub usa in fiecare dimineata. Ia’o in mana si sarut’o pentru ca ti’am dat’o din toata inima. Poate intr’o zi voi avea curaj sa ies de aici si voi renaste precum Venus din scoica…
Deocamdata nu fac altceva decat imi spijin capul pe marginea barcii,spre usa,ca sa’ti pot vedea umbra in momentul in care esti in fata usii si sa ti’o mangai cu cele mai pure ganduri pe care le am si le voi avea mereu. Iti voi povesti despre lasitatea mea de a iesi din cada…despre cum este sa plutesti in fiecare zi…despre cum este sa inchizi ochii, sa inspiri aburii apei si sa iubesti tot ce te inconjoara. Despre cum caldura ma invaluie pana aproape imi ia suflarea, imi mangaie mana si obrazul. Cum mai sterg oglinda aburinda cu degetele si’ti vad chipul. Despre cum imi sterg ideile de pe frunte cu prosopul si ma gandesc ca si tu ai fi facut exact la fel…
Te’as chema sa stai cu mine…sa’mi tii de urat…numai ca in barca mea nu este loc decat de unul iar eu nu sunt pregatita sa fiu iar terorizata de gaura scurgerii…oricum tu probabil nu ai intelege…
Inchid ochii pentru ca tu ti’ai terminat tura pe ziua de azi…am simtit mirosul lumanarii de capsuni asa ca pot dormi linistita…
Am sa inchid ochii pentru cateva ore si te voi vedea tot pe tine…
Am renuntat la ratustele galbene pentru ca gelozia nu are ce cauta in cada mea…
Ma asez pe spate…ma las dusa de forma barcii, imi las o mana sa pluteasca prin apa lipsita de primejdii si ma cufund intr’un somn de veci pana a doua zi…
Am sa te rog sa nu platesti curentul pentru ca nu am inca nevoie de fotosinteza…
Saruta’mi barca pentru ca va veni un moment in care baia mea se va invarti dupa soare si atunci s’ar putea sa nu ma mai recunosti…
