on rocks.

Piatra peste piatra…dar oare sub fiecare piatra… ce zace?

Nu ma gandesc neaparat la apa…

Nu ma gandesc nici la noroi…

Ma gandesc in genere la noi.

Oricat de ascutite ar fi colturile, si oricat de dure, in final tot blande si rotunde sunt. Ceva le modeleaza, le alina, le taie din asprime si face din patrat cerc. Un cerc vicois in care ne invartim, un cerc ametitor din care poate nu mai iesim niciodata. Dar daca ridicam ochii spre cer… poate vartejul din pahar nu va mai avea atat de multe grade incat sa ne ia mintile cu mainile si sufletul cu forta.

Pana si vantul din suflarea ta poate taia pietrele-n doua, si furtuna din ochii tai le poate crapa de ciuda sau de durere. Ele, colturile,se rotunjesc, insa duritatea pietrei ramane. Un fel de lama imbracata in pene. Ii zaresti sclipirea in lumina si ii simti ascutimea in intuneric cand ti-e somnul mai dulce . Atat de dulce incat nu simti cu iti ia respiratia si cum o zmeura zdrobita ti se scurge printre buze. Te taie pe lung si pe lat si tu te dezbraci in continuare pentru a nu-i obstructiona traiectoria atat de calda si de pasionala. Iti deseneaza pe tine povesti de dragoste nemaivazute doar auzite din  povesti. Iti despica ratiunea si luciditatea pe din doua iar tu tragi cu unghiile de margini pentru a-i arata mai mult decat lungimea taieturii.  Ii intinzi pe nesimtite gleznele pentru a-ti reteza tendoanele. N-ai nevoie de picioare pentru a continua agonia. Statornicia este cel mai bun mijloc de transport si alearga mai repede ca 100 de picioarela un loc.

Orice cap este spart la un moment dat de o piatra…al meu de ce nu ar fi?…

Rochie de mireasa mi-am facut din multe pietre, ca mai apoi sa ma arunc in gol. Sa fiu sigura ca ma trage destul de jos pentru a nu mai putea vreodata privi inspre albastru.  De plictiseala , in marea mea cadere, mi-am muscat gulerul, apoi manecile , apoi fusta, apoi corsetul…

Eliberata de noi si imbracata in nimic , m-am inaltat atat de sus si am vazut ca nu mai vad nimic…am fost fericita … dar m-am plictisit.

Mi-am adus aminte atunci ca am o piatra in par si am aruncat-o cat am putut de jos, iar dupa ea m-am aruncat si eu.

Zac din nou in apa rece printre pietre , insa de aici soarele nu-mi poate topi aripile …