Au fost o data doi betivi
Urati si strambi, nu longevivi.
Stateau de vorba ore-n sir
Despre tablouri, lumi si jir.
Si cum stateau ei sprijiniti
Unul de altul opintiti,
Au vazut lumea cu alti ochi,
Decat aceeia Limpezi Orbi.
Si-au realizat ei tot atunci
Ca suntem toti ca niste muci,
Un deget doar ne trebuieste
Sa ne-mprastiem in zari muteste.
Indata ce ei au vazut
Ca apa se face pamant
Si cerul se face scrum,
Au adormit cei doi in drum.
De dimineata-o raza alba
Le-a dat o lovitura-n barba.
Ei s-au trezit si au vazut,
Cum totul sub ei era ud.
0 Răspunsuri to “spirt”