Era ceva,era o EA,
Mai mult de- atat nu pot vedea.
Purta doi ochi si par balai,
Iar zambetul-era malai.
Era ceva ce n-am vazut
Era asa opac si mut.
Purta manusi si pene mov,
De-ai fi zis mai mult un morcov.
Lunga-i era suferinta
Pana-n pamant acoperea fiinta.
Avea si-un cos de paie alb
Si-un caine aspru si bolnav.
Gura n-avea, nu-i trebuia
Si nici urechi nu auzea,
De gene nici nu mai vorbesc
Era prea spana pentru omenesc.
In falduri ii cadeau obrajii,
Aceleasi ce-i pazeau ei pasii,
Iar nasul ii cadea si el
Pe alunita de nichel.
In urma ei a ramas verde,
Flori multe au facut perete
Ca sa nu vad eu cum trece,
Pe langa mine o poveste.
De mirosit nu mirosea,
N-avea parfum si nu vroia.
Atat iti trebuia sa vezi,
Cum din pantofi ieseau livezi.
Era urata rau saraca,
Doar ca din ea se nastea Soarta.
0 Răspunsuri to “o ea”