pesti

De-ai stii tu oare in ce ape ma scald eu,

Poate nu ti-ar mai veni atat de greu

Sa rupi din mine ,sa musti si sa degusti

Si sa gandesti in gand : ” eu nu mai vreau sa plec spre alte usi!” .

E ca o ata totul pe pamant

E ca un fulger mereu al meu gand.

Astept asa cu inima-ndoita

Sa nu iti pierzi in zari a ta dorinta.

Un cactus mi-a-ntepat fiinta

Da-a nu fi eu ci lacrima vointa .

Ma arde-un soare ce doar eu il vad

Ma doare-n gat de la un simplu nod.

In ape-adanci te scalzi tu Peste,

Cu solzii reci si vise dese,

Auzi sirene si vezi glasuri

In ale tale zeci popasuri.

Doar un pescar te poate prinde

Doar unul singur ca un dinte

Te ia cu el in a lui plasa

Iar eu ma uit cum uit de casa.

Ma arde dar nu ma topesc

Pentru ca zac in ape-adanc

In masele de alge vii

Unde scoicile nasc multi copii.

Ai sa te-ntorci numaidecat

Sub alta forma in adanc.

Ce am sa fiu atunci nu stiu,

Dar cred ca am sa fiu Pustiu.